Potrivit art. 69⁷  alin. (1) din Codul fiscal, subiecţi ai impunerii sunt persoanele fizice rezidente (comercianţii independenţi), care, fără a constitui o formă organizatorico-juridică, desfăşoară activităţi independente, conform specificului activităţii de comerţ, prin unitatea comercială ce nu depăşeşte suprafaţa comercială de până la 50 m2 şi obţin venit din activităţile independente desfăşurate în domeniul comerţului cu amănuntul (cu excepţia mărfurilor supuse accizelor), cu excepţia activităţilor menţionate la art. 88, 90 şi 90¹ din Codul fiscal, în sumă ce nu depăşeşte 1,2 mln. lei într-o perioadă fiscală.

   Conform anexei nr. 3 la Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2/2017, în cazul înregistrării venitului din desfăşurarea activităţii independente, într-o perioadă fiscală, în mărime ce depăşeşte suma de 1,2 mil. lei, fără înregistrarea activităţii într-o altă formă organizatorico-juridică conform legislaţiei Republicii Moldova, aceasta este pasibilă sancţionării conform Codului contravenţional, dacă acţiunile nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor prevăzute de Codul penal.
    La depăşirea plafonului venitului din desfăşurarea activităţii independente, persoana fizică urmează să prezinte Declaraţia persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (Forma CET18) cu reflectarea veniturilor obţinute.

   În conformitate cu prevederile art. 69¹⁰  din Codul fiscal, obiect al impunerii este venitul din activități independente obținut în perioada fiscală de declarare.          
   De asemenea, potrivit alin. (2) din articolul menționat, în scopul aplicării prevederilor capitolului 10² din Codul fiscal, valoarea de returnare/ restituire a mărfii sau valoarea discontului (reducerii) urmează să micşoreze mărimea obiectului impunerii în perioada fiscală în care a avut loc returnarea/restituirea mărfii ori s-a acordat discontul (reducerea), inclusiv în cazul în care vînzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente.

   Potrivit art. 69⁹ alin. (1) din Codul fiscal, prin perioadă fiscală se înţelege anul calendaristic la a cărui încheiere se determină venitul din activitate.          
   De asemenea, potrivit alin. (2) al articolului, pentru contribuabilii care iniţiază activitatea în cursul perioadei fiscale, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării contribuabilului în Registrul fiscal de stat, în conformitate cu art. 69¹³, şi pînă la încetarea activității în decursul anului sau pînă la finele anului calendaristic.
   Pentru contribuabilii care încetează activitatea în cursul perioadei fiscale, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic şi pînă la data radierii contribuabilului din Registrul fiscal de stat (art. 69⁹ alin. (3) din Codul fiscal).

    Potrivit art. 69⁸ alin. (2) din Codul fiscal, contribuabilul este obligat să deţină documente de provenienţă pentru bunurile comercializate, să ţină registrul menţionat la alin.(1) şi să asigure păstrarea acestor documente în termen de 1 an din momentul procurării bunurilor.
  Astfel, pentru confirmarea procurărilor efectuate în cadrul desfășurării activității independente, persoanele fizice ce desfășoară activități independente urmează să solicite factura fiscală de la agenţii economici pentru mărfurile procurate, în scopul utilizării acesteia în calitate de document justificativ al mărfurilor care le comercializează.

    Conform prevederilor art.69¹³ alin.(3) din Codul fiscal, pentru desfăşurarea activităţii independente subiectul se înregistrează la Serviciul Fiscal de Stat în baza cererii. Dovadă a înregistrării fiscale serveşte confirmarea luării în evidenţă fiscală. Subiecţii impunerii au dreptul să desfăşoare activităţi independente în domeniul comerţului, conform prezentului capitol, doar dacă au fost înregistraţi la Serviciul Fiscal de Stat până la data de 1 iulie 2026.